Culturi.NET

În grupa plantelor premergătoare ce se recoltează timpuriu reţin atenţia: leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă şi de primăvară, trifoiul roşu), rapiţa, inul de ulei, inul de fuior, porumbul masă verde şi siloz. La acestea se mai adaugă şi alte plante care se recoltează timpuriu, cu toate că ele se cultivă pe suprafeţe mai mici.
Dintre leguminoasele pentru boabe cu recoltare timpurie, mazărea şi fasolea ocupă locul cel mai important, iar dintre leguminoasele furajere, borceagul şi trifoiul roşu. De ce mazărea? După mazăre, solul rămâne bogat în azot, curat de buruieni şi, în general, cu suficientă umiditate; mazărea eliberează terenul foarte timpuriu, în lunile iunie şi iulie. Cand grâul este cultivat după mazăre, azotul nitric, azotul amoniacal şi fosforul solubil se găsesc în sol pe tot timpul vegetaţiei în cantităţi mai mari decât atunci când grâul este cultivat după porumb, de exemplu (mai mult cu 49% azot nitric şi cu 50% azot amoniacal), sau după grâu. În unii ani secetoşi, umiditatea solului în cultura grâului cultivat după mazăre a fost mai mare cu până la 31%; de asemenea, în anii secetoşi, producţia de grâu cultivat după mazăre este mai mare decât producţia obţinută după alte premergătoare.
Fasolea, ca plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, este apropiată ca importanţă şi ca rezultate de producţia obţinută de mazăre. Considerentele pentru care fasolea este o plantă excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă sunt, în general, cele menţionate la cultura de mazăre. Borceagul de toamnă are aceeaşi valoare ca mazărea şi fasolea, plante agricole prezentate anterior. El se recoltează foarte timpuriu, lasă solul afânat şi curat de buruinei, reavăn şi bogat în azot. După borceagurile de toamnă, solul se pregăteşte în condiţii optime pentru culturile ce urmează a fi semănate. Şi borceagul de primăvară lasă condiţii foarte bune pentru grâul de toamnă, cu toate că, în cazul când se recoltează pentru fân, recoltarea se face mult mai târziu. După recoltarea borceagului de primăvară, solul este suficient de umed pentru a putea fi pregătit corespunzător. Trifoiul roşu, cosit pentru nutreţ, este o excelentă plantă premergătoare pentru grâul de toamnă.
După trifoi, solul rămâne bogat în azot şi substanţă organică, structurat şi umed. Se impune extinderea pe solurile grele, acide, a sistemului de agricultură cu trifoi, cultura grâului fiind deosebit de recunoscătoare faţă de această plantă amelioratoare. Rapiţa de toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fuior, cânepa pentru fuior, cartoful cultivat pentru consumul timpuriu şi sfecla de sămânţă sunt plante care, în rotaţia culturilor, trebuie să ocupe solele care urmează să se cultive cu grâu de toamnă. Aceste plante se recoltează la începutul şi mijlocul verii, rămânâd la dispoziţie timp suficient pentru pregătirea pământului în cele mai bune condiţii. După aceste plante, grâul de toamnă asigură practic, aceleaşi producţii pe care le asigură, după cultivarea sa, având ca premergătoare mazărea.