Culturi.NET

Ceapa se cultiva pentru bulbi, frunze şi tulpina falsa. Bulbii se folosesc pentru prepararea unei game foarte diversificate de mâncãruri, cât şi in industria conservelor. Sub formã de ceapã verde se foloseşte pentru consum in stare proaspãtã.

Ceapa are pretenţii mici fata de cãldurã. Plantele tinere, bine înrãdãcinate, pot rezista de la -40C la -80C. Temperatura minima de încolţire este de 3-40C, iar cea optima de 18-200C. Pentru formarea si creşterea frunzelor verzi, temperatura optima este de 19-240C, iar formarea, creşterea si maturarea bulbilor are loc la temperaturi optime de 25-300C. Temperatura are un rol foarte important in procesul de vernalizare si inducere a fazei generative. Repausul mugurilor bulbului dureazã, in funcţie de soi, de la câteva zile pana la mai multe luni. La temperaturi de circa 280C, bulbii bine uscaţi au cel mai lung repaus, in timp ce la temperaturi cuprinse intre 9 si 150C repausul este cel mai scurt. Temperaturile înalte (28-300C) inhibã formarea florilor atât in situaţia când sunt precedente vernalizãrii (antivernalizare) cat si atunci când urmeazã vernalizarea (devernalizare). La temperaturi sub 90C repausul endogen se scurteazã si pornirea mugurilor întârz 353c27d ie datorita inhibãrii creşterii ("repaus forţat"). Temperaturile cuprinse intre 3 si 170C determinã diferenţierea si formarea tulpinilor florifere.
Aceste influente au implicaţie in mãsurile tehnologice cum ar fi: evitarea pãstrãrii bulbilor la temperaturi mijlocii si utilizarea antivernalizãrii pentru a diminua pericolul emiterii tijelor florifere la arpagicul de dimensiuni mari. Cerinţele cepei fatã de apã sunt relativ mari, deoarece sistemul radicular este superficial. Umiditatea in sol pe adâncimea de 30-40 cm trebuie sã fie de 80-90 % din capacitatea de câmp in perioada când cresc rãdãcinile si frunzele, 70-80 % in timpul formãrii si creşterii bulbilor si 60-70 % in timpul maturãrii lor. Insuficienta umiditãţii in sol împiedicã creşterea bulbilor, iar excesul, in perioada maturãrii bulbilor , prelungeşte creşterea vegetativã a plantelor si reduce durata pãstrãrii. Umiditatea atmosfericã trebuie sã fie 60-70 %. Ceapa are pretenţii mari fata de luminã. Cantitatea de luminã absorbitã de frunze are influentã determinantã asupra producţiei. Nu se va cultiva in locuri umbrite deoarece nu formeazã bulbi si tulpini florifere. Este o plantã de zi lungã. In timpul formãrii bulbilor necesitã 14-16 ore de luminã. Hibrizii de ceapã pot avea reacţie de zi lungã sau de zi scurtã in funcţie de zona si sezonul in care se cultivã, dar si de caracteristicile soiului. Reacţia fotoperiodicã a unui hibrid este un criteriu de bazã pentru precocitatea recoltãrilor ca si pentru zonarea culturilor si stabilirea epocilor de semãnat.
Ziua lungã si temperaturile înalte inhibã creşterea frunzelor si favorizeazã formarea bulbilor, capacitatea de acumulare a substanţelor de rezervã, repausul mugurilor, maturarea bulbilor si, ca urmare, capacitatea lor de pãstrare. Lungimea zilei influenţeazã si calitatea bulbilor. Astfel, bulbii formaţi in condiţii de zi lungã si la temperaturi ridicate (culturile prin arpagic), deşi au dimensiuni mai mici deoarece se maturizeazã mai repede, sunt de calitate superioarã: frunzele exterioare sunt bine uscate si feste, bulbii sunt in repaus profund si se pãstreazã foarte bine. Prin comparaţie, bulbii formaţi in condiţii de zi scurtã si temperaturi relativ reduse (cultura prin rãsad) cresc mai încet, se matureazã mai târziu si, ca urmare, au o greutate mai mare, dar calitatea este inferioarã, nu se pãstreazã bine. Cele mai bune soluri pentru cultura de ceapã sunt cele uşoare sau mijlocii ca texturã nisipo-lutoase, cu o structurã bunã, permeabile, dar si cu o capacitate optimã de reţinere a apei, bine însorite, fertile, cu reacţie neutrã. O condiţie esenţialã este aceea de a nu forma crustã la suprafaţã. Aluviunile sunt cele mai recomandate. Pentru a evita creşterile vegetative puternice, in detrimentul maturãrii bulbului, îngrãşãmintele organice se vor aplica la plantele premergãtoare. Ceapa reacţioneazã bine la fertilizarea cu îngrãşãminte chimice, totuşi dozele mari de azot nu sunt recomandate, deoarece reduc capacitatea de pãstrare a bulbilor. La fertilizarea cepei, trebuie avut în vedere efectul deosebit de bun al microelementelor mangan, bor, zinc.