Culturi.NET

Între plantele premergătoare grâului de toamnă cu recoltare timpurie se înscrie şi orzul de toamnă. El este considerat ca bună plantă premergătoare numai atunci când solul nu este infectat de boli şi dăunători comuni („îngenuncherea tulpinilor”, gândacul ghebos ş.a.). Ţinând seama de suprafaţa mare ce se seamăna cu grâu de toamnă şi de cerinţele acestei plante faţă de pregătirea solului, trebuie luate în considerare ca plante bune premergătoare şi porumbul cultivat pentru siloz şi eventual (în condiţii de irigare) soia pentru boabe. Porumbul pentru însilozare primeşte cantităţi corespunzătoare de îngrăşăminte organice, lasă terenul curat de buruieni şi se recoltează cu mult timp înaintea porumbului pentru boabe. Totuşi, terenul rămâne mai sărac în apă şi condiţiile de pregătire a solului sunt inferioare decât după alte plante care se recoltează mai timpuriu.
Ţinand seama că o mare parte din suprafaţa semănată cu grâu se repartizează, în general, după plante cu recoltare târzie, porumbul pentru însilozare prezintă o importanţă deosebită ca premergătoare pentru grâul de toamnă. Soia, ca plantă leguminoasă, aduce importante îmbunătăţiri fertilităţii solului. Ea nu trece totuşi în rândul unor premergătoare foarte bune pentru grâul de toamnă, deoarece soia se recoltează destul de târziu şi, dacă se ia în considerare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se constată că timpul până la semănatul grâului în epoca optimă este insuficient pentru pregătirea solului în cele mai bune condiţii. Cu toate aceste neajunsuri, soia poate îndeplini cerinţele unei premergătoare corespunzătoare pentru grâul de toamnă dacă se cultivă soiuri de grâu cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă şi dacă se seamănă mai timpuriu. Suprafeţele semănate cu aceste plante prezentate anterior ocupă circa 40% din suprafaţa semănată cu grâu de toamnă.