Culturi.NET

În general, numai 17-20% din suprafaţa semănată cu grâu de toamnă poate să urmeze după cele mai bune plante premergătoare. Restul se însămânţează fie după porumb sau după alte plante cu recoltare târzie (sfeclă de zahăr, floareasoarelui etc.), fie după el însuşi.
Porumbul pentru boabe este, în general, o premergătoare mediocră pentru grâul de toamnă. În momentul recoltării porumbului, în cea mai mare parte dintre ani, solul este sărac în apă, din care cauză, după porumb, solul se pregăteşte mai greu. Rareori după porumb solul se poate pregăti în condiţii optime pentru grâul de toamnă, şi anume numai când în luna septembrie sau la începutul lunii octombrie cad suficiente cantităţi de precipitaţii. După cultura de porumb, există deseori pericolul întârzierii semănatului grâului de toamnă. Cu toate aceste neajunsuri, cultivarea grâului de toamnă după porumb (pe suprafeţe întinse) este obligatorie, deoarece ambele plante ocupă împreună circa 60% din suprafaţa arabilă a ţării, iar în zonele cerealiere adeseori chiar mai mult.
Cercetările întreprinse în România în ultimii ani au pus în evidenţă faptul că porumbul devine o plantă premegătoare bună pentru grâul de toamnă, dacă se realizează: cultivarea unor hibrizi timpurii şi semitimpurii; aplicarea la porumb a unor cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi minerale; însămânţarea porumbului în arătura adâncă de toamnă; executarea în cultura porumbului a unor lucrări de îngrijire corespunzătoare; eliberarea terenului cultivat cu porumb în cel mai scurt timp; pregătirea solului pentru grâul de toamnă imediat după recoltarea porumbului; folosirea obligatorie la grâul cultivat după porumb a îngrăşămintelor minerale. Prin aceste măsuri, producţia de grâu cultivat după porumb se ridică, în anii favorabili, la nivelul producţiei ce se obţine după cele mai bune plante premergătoare.