Culturi.NET

Pentru culturile de primăvară care se vor înfiinţa pe suprafeţe care nu au fost fertilizate sub arătură cu fosfor şi potasiu se vor procura numai îngrăşăminte complexe, dozele necesare fiind cele specifice fiecărei culturi.

Este obligatoriu să alegem îngrăşăminte care să corespundă particularităţilor solului pe care se aplică. Cei care dispun de soluri cu reacţie acidă, respectiv cu valoarea pH-ului sub 7, să se orienteze spre îngrăşăminte cu azot cu reacţie bazică (exemplu: Nitrocalcar), cei care lucrează soluri cu reacţie bazică, deci soluri în diferite stadii de salinizare, cu pH-ul mai mare de 7, se vor orienta spre îngrăşăminte cu azot cu reacţie acidă (exemplu: sulfat de amoniu). Azotatul de amoniu este bine valorificat de plante pe solurile cu reacţie neutră, pH 7, dar şi pe cele cu reacţie slab acidă până la slab alcalină.

Cantitatea de îngrăşăminte cu azot care rezultă din calcul se va reduce cu câte 2 kg pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată direct culturilor care urmează şi cu 1 kg pentru fiecare tonă de gunoi aplicat plantei premergătoare.

Doza de fosfor se va reduce cu 1 kg P2O5 pentru o tonă de gunoi aplicat direct culturii care urmează şi cu 0,5 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi aplicat plantei premergătoare.
Fermierii din zonele cu soluri acide, dacă se pot aproviziona cu carbonat de calciu de la combinatele de îngrăşăminte chimice, trebuie să aibă în atenţie că acest material mai conţine şi 2-5% azot rezidual.

Aceasta înseamnă că aplicând numai 2 t/ha de carbonat de calciu cu azot rezidual, practic se administrează şi până la 100 kg azot s.a., cantitate care vă asigură întregul necesar.

Valoarea mare a preţului îngrăşămintelor impune multă chibzuinţă în stabilirea necesarului pentru fiecare cultură şi respectiv pentru fiecare parcelă în parte.