Culturi.NET

Zmeurul creşte în toate terenurile, chiar în cele sărace. Pentru o cultură rentabilă însă, zmeurul trebuie plantat într-un sol bogat, afânat, relativ umed dar nu rece, şi care nu e cuprins vara de secetă. În terenurile cu solurile compacte, unde chiar stagnează apa, zmeurul nu reuşeşte. De aceea în terenuri umede, plantaţiile de zmeur vor ocupa locurile ceva mai ridicate, unde pânza freatică ajunge până la cel mult 1 m de suprafaţa solului.
Pe terenurile uscate cultura zmeurului nu reuşeşte, întrucât lăstarii anuali se dezvoltă slva, tufa are vitalitate redusă şi producţia este mică şi de calitate inferioară.
Solurile cu pH 5.6 - 6.5 sunt corespunzătoare creşterii şi rodirii zmeurului. Pe solurile turboase amendate cu var, având un pH de 6-6.5, zmeurul dă recolte bogate.
Pentru a produce material săditor necesar înfiinţării culturilor şi plantaţiilor de zmeur, se folosesc mai multe procedee de înmulţire şi anume dracotajul, butăşirea, marcotajul şi despărţirea de plantă-mamă.
Astfel, soiurile din grupa zmeurului roşu comun şi a zmeurului american se înmulţesc uşor prin drajoni şi despărţirea tufelor. Soiurile provenite din zmeurul negru şi zmeurul purpuriu, se înmulţesc prin marcotaj şi butăşire.