Culturi.NET

Deşi relativ recentă, cultura piersicului a luat amploare mare în ţara noastră datorită calităţii deosebite a fructelor, compoziţiei lor chimice foarte complexe şi a producţiilor mari care se pot obţine, fără eforturi foarte mari. Piersicul este o specie puţin adaptată la condiţiilor noastre climatice, suferă iarna de pe urma gerului, dar poate asigura producţii constante şi mari 10-15 ani.

Este foarte precoce, intră pe rod din anul 2-3 de la plantare, are o fertilitate mare, diferenţiază foarte bine, etc. Prin sortimentul foarte variat, se pot produce şi consuma fructe proaspete o perioadă lungă de timp, de la sfârşitul lunii iunie, la sfârşitul lunii octombrie, asigurând atât piaţa cât şi fabricile de conserve. Datorită acestor avantaje, cultura piersicului trebuie extinsă în toate zonele favorabile, chiar pe nisipurile Olteniei unde se comportă foarte bine.

Piersicile au în compoziţia lor următoarele: 10,4-16,2% substanţă uscată, 5,4-11,9% zahăr total, 0,36-0,44% aciditate totală, 12,6-21,5 mg% acid ascorbic, 0,3-0,6 g% pectine, 0,7- 0,9 g% proteine, 0,07-0,16 g% substanţe tanoide, 0,03 mg% vitamina B1, 0,05 mg% vitamina B2, 0,90 mg% vitamina B6, 0,30 mg% vitamina A, 0,43 mg% vitamina E, o serie de ioni minerali: K, P, Mg, Ca, Na, Mn, Fe, Cu, Zn, etc., au o valoarea energetică de 29-64 calori la 100 g. Fructele sunt apreciate de consumatori în stare proaspătă sau prelucrate, sub formă de compot, dulceaţă, gem, sucuri, nectaruri, deshidratate, etc. În medicina populară piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat, rinichi, ateroscleroză, obezitate, etc.