Culturi.NET

Inmultirea se face prin butasi (taiati la 2 ochi) pusi la inradacinat in ghivece mici sub clopote de sticla. Dupa inradacinare se planteaza intr-un amestec de pamant de frunze, cu mranita si nisip.
În Europa piperul, arbuştii sunt cultivatţi ca plante ornamentale.

Piperul cuprinde cca. 1 000–2 000 specii de arbuști, plante erbacee și liane, multe dintre care sunt specii esențiale habitatului nativ, în timp ce altele sunt specii invazive unde au fost introduse.

Piperul negru - boabele culese necoapte ale piperului veritabil (piper nigrum). Cand se culeg au o culoare verde spre galben-portocaliu, dupa care sunt tinute la soare sa se usuce si devin maro inchis pana la negru.

Piperul alb - boabele rosiatice - culese dupa ce s-au copt - ale piperului negru (veritabil). Pielita rosie se cojeste si boabele albe sunt puse la uscat. Datorita maturizarii, gustul lui este putin mai aromat decat cel al piperului negru.

Piperul citronat - un amestec de mirodenii, compus din piper alb sau negru si coaja sau aroma de lamaie.

Piperul de Cayenne - nu este piper, ci ardei iute macinat. Are un gust usor de fum, putin amarui.

Piperul Kubeben - iute, amar si usor lemnos. Boabele sunt ceva mai mari decat ale piperului negru si zbarcite. Este folosit foarte mult in bucataria nord-africana.

Piperul Szechuan - are gust acrisor, de lamaie. Este folosit mai ales la mancarurile asiatice. Boabele au oarecum forma de stea, iar deosebit
la ele este faptul ca lasa in gura un gust sec si de aceea nu trebuie consumat in cantitati mari.

Piperul verde - boabele necoapte ale piperului negru, care au un gust ceva mai bland. Se gaseste mai ales conservat sau uscat, uneori chiar gata macinat.

Fiind o plantă ce-şi asigură singură azotul din aer şi sol, nu este interesată să-şi dezvolte sistemul radicular prea mult. Deci trebuie să-i protejăm firavele rădăcini timp de doi ani de la plantare. Cum procedăm concret:

1. De îndată ce l-am scos din pepinieră, puietul trebuie mocirlit şi aşezat în pachete de 10 bucăţi, pe care le acoperim imediat şi le legăm bine cu folie de polietilenă.

2. Ajunşi acasă, în aceeaşi zi, punem pachetele cu puiet în pivniţă până în ziua următoare, iar a doua zi puieţii vor fi în mod obligatoriu îngropaţi în pământ; păstrarea în această situaţie nu trebuie să dureze mai mult de 3-5 zile, adică până când vor fi plantaţi definitiv în livadă.

3. Gropile se vor efectua în toamnă sau primăvara foarte devreme, având dimensiunile de 60/60 cm şi adâncimea tot de 60 cm. Când le executăm, vom avea grijă ca pământul fertil să fie pus sus, iar cel argilos jos.

4. La plantare, vom face prima dată mocirlirea puieţilor. Mocirla o obţinem din balegă proaspătă de vacă (numai de vacă) şi pământ galben, argilă (50% la 50%), peste care punem apă până se face o pastă ca smântâna. La plantarea puietului punem în gropi numai pământ bun, iar pământul rău, nefertil, rămâne pe partea de jos, definitiv, pentru a forma taluzul plantei.

5. Pe fundul gropii punem 25 kg de bălegar putred, iar când ajungem la 15 cm de suprafaţă adăugăm 300 g de îngrăşământ complex; pe acesta îl aşezăm la o distanţă de 15-20 cm de tulpina plantei, nu mai aproape, pentru a proteja rădăcinile firave ale puieţilor.

6. Pământul pus în groapă va fi foarte bine călcat de către un muncitor încălţat numai cu cizme de cauciuc.

7. La plantare, vom avea următoarele griji: coletul – porţiunea dintre rădăcină şi tulpină – să fie pus mai adânc faţă de nivelul solului cu 4-5 cm, dar nu mai mult.

Cât priveşte perioada de plantare a cătinei, cel mai bine e s-o facem primăvara, imediat după topirea zăpezii, respectiv între 10-15 martie şi până cel târziu la 20-25 aprilie. Experienţa m-a convins că dacă facem toamna plantarea, chiar în condiţii excelente, prinderea este de 50% în cel mai bun caz, pe când primăvara prinderea a ajuns, în trei ani consecutiv, între 95-100%.

8. La manipularea puietului, este necesară protejarea acestuia de razele solare, având grijă să acoperim în special rădăcinile. Ca atare, când plantăm puietul nu-l înşirăm la fiecare groapă pentru că îl vede soarele, ci îl scoatem din groapa cu mocirlă numai bucată cu bucată, apoi îl plantăm imediat.

9. După plantare, facem o terasă cu latura de 1,2 m în stânga, 1,2 m în jurul tulpinei puietului; pe această terasă absolut nicio buruiană n-are voie să crească în tot cursul anului, iar în acest scop vom face 4-6 praşile.

10. Imediat ce am plantat puietul, în mod obligatoriu se va face o farfurie în jurul tulpinii, în care se pun 30 de litri de apă; după ce apa a intrat în pământ, acoperim farfuria cu sol uscat şi bogat în humus (pământ negru).

Catina este un arbust fructifer ale carui beneficii se cunosc inca din antichitate. Se pare ca ar fi originara din Asia de Sud, iar chinezii o folosesc de peste 2.000 de ani in medicina traditionala.
In Romania, catina creste in mod salbatic in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, din bazinul Siretului si pana la Olt.
Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 - 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit, si anume ca tufa joasa taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10 m inaltime pe soluri fertile. Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca la leguminoase.

Sunt mai multe metode de inmultire a catinei.

- Inmultirea prin butasi
- Inmultirea prin marcote: Marcotajul este o metoda de inmultire similara butasirii, cu diferenta ca lastarul nu este detasat de planta mama
- Inmultirea prin seminte: Semintele de catina pot germina din momentul in care fructul a inceput sa-si schimbe culoarea in galben sau portocaliu

Platanul, arborele exotic cu frunzele palmate si cu trunchiul verde, are înălţimi de până la 30 m şi diametre de până la1 m. Este specie hibridă.
Înrădăcinarea este puternică, cu ramificaţii laterale lungi.
Tulpina este scurtă, groasă, destul de dreaptă,iar coroana are ramuri groase întinse, fiind larg dezvoltată.
Scoarţa se exfoliază în plăci mari, lăsând la cădere scoarţa internă albgălbui; la exemplarele bătrâne se formează un ritidom mărunt crăpat.
Lujerii sunt bruni-verzui, geniculaţi, glabri.
Muguri alterni, 6-10 mm, conici, cenuşii, îndepărtaţi de ax, cu 1 solz, ascunşi în teaca frunzei; cicatricea înconjoară mugurele la bază, iar deasupra formează o linie stipelară.
Frunze mari, 12-25 cm, palmat-lobate, cu 3-5 lobi triunghiulari întregi sau rar dinţaţi, sinusurile cam 1/3 din jumătatea laminei; înfrunzeşte târziu, prin mai.
Flori monoice, inflorescenţele femele grupate câte 1-2 pe un peduncul lung şi apar odată cu frunzele.
Fructul este compus (poliachenă) de 2-3 cm cu un peduncul de 15 cm, se coace toamna şi rămâne peste iarnă pe arbore.
Platanul este pretenţios faţă de sol, crescând viguros pe soluri fertile, afânate, reavene chiar umede (similar cu plopii). Are un temperament de lumină.

Inainte de a alege o anumita specie de gard viu este important sa te gandesti ce rol vrei sa aiba acesta.

Daca vrei un gard viu care sa iti asigure intimitatea fata de vecini va trebui sa alegi specii care au o crestere inalta.

Gardurile vii joase reprezinta un mod excelent de a incadra zone separate de gradina. Daca iti doresti un gard viu pentru gradina va trebui sa optezi pentru specii care sa defineasca zona de margine, dar care sa permita vizualizarea in interior.
este bine sa ai in vedere si tipul solului in care urmeaza sa plantezi gardul viu. In zone cu un sol mai sarac va fi nevoie de specii mai rezistente, cum ar fi Pyracantha.

Un alt factor de care este bine sa tii cont se refera la tunderea gardului viu. Trebuie sa te gandesti daca vrei un gard viu care sa fie atent tuns, pentru a avea un aspect formal sau un gard extins, mai putin formal.

Odata ce te-ai decis asupra specie dorite pentru plantare, va trebui sa sti exact de cate plante vei avea nevoie. Ca sa aproximezi acest lucru va trebui sa masori lungimea viitorului gard viu sis a inmultesti cifra obtinuta cu numarul de plante pentru fiecare metru liniar (2-6 plante / ml).

Urmatorul pas este saparea unui sant pentru plantarea arbustilor, dupa care va trebui sa maruntesti pamantul de pe fundul santului pentru o buna aranjare si pornire in vegetatie a radacinilor.

Imparte plantele uniform pe toata lungimea santului pentru o buna uniformitate si incepe plantarea dintr-un capat in altul. Aseaza cu grija pamantul peste radacini si apasa-l, pentru o buna compactare. Uda gardul viu imediat dupa plantare.