Culturi.NET

Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească.

In Europa centrala cimbrul de cultura este folosit mai ales pentru supe, peste, carne si oua. Cimbrul de cultura, mai ales cimbrul lamaios, este un ingredient minunat pentru otetul aromat. Industrial, cimbrul de cultura este deseori combinat cu maghiranul pentru carnati si merge bine cu foile de dafin, sau de boldo. Uneori si branza se aromatizeaza cu cimbru de cultura. In Anglia cimbrul de cultura este, dupa menta, cea mai populara iarba. Joaca un rol important si in bucataria Statelor Unite, mai ales pe Coasta de Est. Bucataria creola din New Orleans este celebra pentru utilizarea extensiva a cimbrului de cultura.

O tehnica specifica bucatariei creole este asa-numita innegrire: carnea, sau pestele, se inmoaie in unt topit, apoi se imbraca intr-un amestec de condimente si se prajesc foarte rapid la temperaturi inalte, intr-o tigaie, fara alt adaos de ulei. Condimentele se inchid foarte tare la culoare (se “innegresc”), dar nu este de dorit sa se carbonizeze. Un amestec tipic de condimente folosit in acest scop poate include, pe langa multa sare si cimbru de cultura, ardei iute, piper alb, oregano, usturoi si praf de ceapa.

Popularitatea cimbrului de cultura depaseste mult Sudul: este un condiment obisnuit in bucataria Americii Centrale. Jerk, cel mai celebru produs de export din Jamaica (pe langa rom, desigur), contine de multe ori cimbru de cultura; vezi ienibahar pentru mai multe informatii.