Culturi.NET

Varza de toamna se cultiva in luna Iunie. Principalele soiuri si hibrizi pentru cultura in camp sunt: De Buzau, Braunschweiger, Licurisca, Mocira, Magura si Lares. Este indicat sa plantam varza de toamna dupa culturile care elibereaza terenul in aceasta perioada precum mazarea, fasolea, bostanoasele (castravetii, pepenii, dovleceii) si cerealele.

Varza de toamna se planteaza la o distanta de 70 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand in camp. Iar pe straturile din gradina 40 x 40 cm. Epoca optima de plantare este 25 iunie – 5 iulie. Plantatul se face acoperind radacina si tulpina pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda din belsug. La cateva zile se vor completa golurile. La circa doua saptamani de la plantare se face o prasila manuala si apoi se praseste dupa fiecare ploaie mai importanta. Odata cu prasilele se face si o usoara musuroire. Se face cate o irigare buna la interval de 10 zile. Se intensifica udarea odata cu legarea frunzelor, dar se va evita baltirile.

Cu doua saptamanai inainte de recoltare inceteaza udarea. Se va acorda o mare atentie la boli (mana, alterioaza sau putregai) si la daunatori (limaxi paduchi, molii, fluturi si buha verzei).

Cimbrul este o plantă aromatică apreciată din cele mai vechi timpuri, utilizată chiar ca plantă medicinală din antichitate până în zilele noastre, folosită şi în industria cosmetică, aşadar, o plantă ce ar trebui să fie nelipsită din grădina noastră.

Tehnologia culturii în câmp. Se poate cultiva prin producerea în prealabil a răsadurilor sau prin semănat direct în câmp. Se cultivă de obicei asociat cu alte culturi și mai rar în cultură pură. Constituind o cultură secundară, terenul se alege și se pregătește corespunzător culturii de bază.

Când se cultivă în cultură pură, se alege și se pregătește terenul, astfel: se execută toamna o arătură adâncă la 25-30 cm, se încorporează în sol 20-25 t/ha gunoi de grajd și 150 kg/ha superfosfat, iar primăvara se mai dau încă 100 kg/ha azotat de amoniu. Semănatul direct în câmp se face în ultima decadă a lunii mai în zonele mai nordice și mai devreme în sudul țării(luna aprilie. Se seamănă în rânduri distanțate la 20-25 cm și la adîncimea de 1-1,5 cm.

Norma de sămânță la ha este de 2-3 kg. În cazul când se produc răsaduri, se seamănă în răsadnițe reci, la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie. Se folosesc 250-300 g semințe pentru producerea răsadurilor necesare unui ha de cultură. Răsadurile se plantează în câmp, după ce a trecut pericolul brumelor târzii de primăvară (10 – 20 V.). Se plantează în rânduri distanțate la 20-25 cm, iar pe rând, la 10-12 cm.

Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească.

In Europa centrala cimbrul de cultura este folosit mai ales pentru supe, peste, carne si oua. Cimbrul de cultura, mai ales cimbrul lamaios, este un ingredient minunat pentru otetul aromat. Industrial, cimbrul de cultura este deseori combinat cu maghiranul pentru carnati si merge bine cu foile de dafin, sau de boldo. Uneori si branza se aromatizeaza cu cimbru de cultura. In Anglia cimbrul de cultura este, dupa menta, cea mai populara iarba. Joaca un rol important si in bucataria Statelor Unite, mai ales pe Coasta de Est. Bucataria creola din New Orleans este celebra pentru utilizarea extensiva a cimbrului de cultura.

O tehnica specifica bucatariei creole este asa-numita innegrire: carnea, sau pestele, se inmoaie in unt topit, apoi se imbraca intr-un amestec de condimente si se prajesc foarte rapid la temperaturi inalte, intr-o tigaie, fara alt adaos de ulei. Condimentele se inchid foarte tare la culoare (se “innegresc”), dar nu este de dorit sa se carbonizeze. Un amestec tipic de condimente folosit in acest scop poate include, pe langa multa sare si cimbru de cultura, ardei iute, piper alb, oregano, usturoi si praf de ceapa.

Popularitatea cimbrului de cultura depaseste mult Sudul: este un condiment obisnuit in bucataria Americii Centrale. Jerk, cel mai celebru produs de export din Jamaica (pe langa rom, desigur), contine de multe ori cimbru de cultura; vezi ienibahar pentru mai multe informatii.

Gutuiul preferă terenurile plane sau ușor înclinate, luminate și expuse la soare, găsindu-se în flora spontană, în luminișuri și pe liziera pădurilor. În cazul cultivării lui în zona dealurilor joase și mijlocii, este obligatorie evitarea terenurilor umbrite, expoziția trebuie să fie sudică sau sud-vestică.
Gutuiul se înmulțește prin altoire. Referitor la terenuri, preferă solurile mijlocii, ravene, fertile și calde.

Plantarea se face toamna și primăvara, în repaus vegetal. Distanța de plantare este de 3,5-4 m între rânduri și 2,5 – 3 m între pomi pe rând. pomul se plantează cu punctul de altoire la 5 cm deasupra solului. Rădăcinile se distribuie la baza gropii pe o movilă de pământ fin. După plantare se recomandă scurtarea axului pomului la 1 m.

Spanacul se cultiva numai primavara si toamna, ca o cultura succesiva anterioara sau urmatoare culturii de baza. Se poate semana inaintea infiintarii culturilor termofile: ardei, tomate, vinete, bame sau dupa incheierea culturilor timpurii de leguminoase, cartof, ceapa etc. Pregatirea terenului se face diferit, in functie de perioada de infiintare a culturii. Pentru cultura timpurie, terenul se pregateste din toamna prin desfiintarea culturii precedente, eliberarea terenului, fertilizarea de baza cu gunoi de grajd si ingrasamintele cu fosfor si potasiu, si mobilizarea terenului la 28-30 cm.
Daca semanatul se executa din toamna, solul se marunteste imediat si se seamana (in septembrie-octombrie). Daca nu, aratura se lasa in brazda cruda. Primavara, cand se poate intra pe teren, se executa pregatirea patului germinativ si se seamana manual sau mecanizat, in functie de suprafata si posibilitati. Se seamana cinci randuri la 20 cm intre ele, pe brazde cu latimea de 104 cm, iar intre plante pe rand 5 cm.

Spanacul este o planta legumicola anuala, erbacee, care formeaza un sistem radicular puternic si o rozeta de frunze mari, carnoase, netede sau ondulate, de culoare verde, care reprezinta partea comestibila. Tulpina florifera este inalta de 60-80 cm, goala in interior si ramificata, cu flori unisexuat dioice, cu polenizare alogama si entomofila.

Plantele masculine sunt mai putin viguroase, formeaza frunze putine si infloresc mai devreme, iar florile sunt grupate in inflorescente. Plantele femeiesti sunt viguroase, formeaza frunze mari, carnoase, în număr mai mare, iar florile se gasesc la subsuoara frunzelor, grupate mai multe la un loc. Fructul la spanac este rotund sau colturos, de culoare cenusiu-verzuie si isi pastreaza facultatea germinativa timp de 4-5 ani.