Culturi.NET

Zmeurul se cultivă pentru fructele sale deosebit de apreciate atât pentru consumul în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare sub formă de dulceaţă, compot, gem, sirop, suc, îngheţată etc. Această valoare ridicată este dată de conţinutul complex al fructelor: 4,5-10,6% zaharuri, 1,1-2,3% acizi organici, 0,5-2,8% pectine, 1,2% proteine, săruri de K, P, Ca, Mg, Mn, Na, Zn, Cu, Fe, etc., vitamina B1,B2,D,P,C (25mg/100g).
Plantaţia de zmeur intră repede pe rod (dupa un an de zile) şi permite recuperarea investiţiilor în timp scurt.
Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.
Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
- cultura în benzi cu spalieri – 2,5-3 m;
- cultura sub formă de gard fructifer – 2,5-3 m;
- cultura sub formă de evantai – 1,5-2,5 m, iar distanţa pe rând 1-l,2 m;
- cultura pe araci -1,2 m.
Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene. Majoritatea soiurilor de zmeur necesita sistem de sustinere. Fiind autofertile, soiurile de zmeur nu au nevoie de polenizatori.

Zmeurul creşte în toate terenurile, chiar în cele sărace. Pentru o cultură rentabilă însă, zmeurul trebuie plantat într-un sol bogat, afânat, relativ umed dar nu rece, şi care nu e cuprins vara de secetă. În terenurile cu solurile compacte, unde chiar stagnează apa, zmeurul nu reuşeşte. De aceea în terenuri umede, plantaţiile de zmeur vor ocupa locurile ceva mai ridicate, unde pânza freatică ajunge până la cel mult 1 m de suprafaţa solului.
Pe terenurile uscate cultura zmeurului nu reuşeşte, întrucât lăstarii anuali se dezvoltă slva, tufa are vitalitate redusă şi producţia este mică şi de calitate inferioară.
Solurile cu pH 5.6 - 6.5 sunt corespunzătoare creşterii şi rodirii zmeurului. Pe solurile turboase amendate cu var, având un pH de 6-6.5, zmeurul dă recolte bogate.
Pentru a produce material săditor necesar înfiinţării culturilor şi plantaţiilor de zmeur, se folosesc mai multe procedee de înmulţire şi anume dracotajul, butăşirea, marcotajul şi despărţirea de plantă-mamă.
Astfel, soiurile din grupa zmeurului roşu comun şi a zmeurului american se înmulţesc uşor prin drajoni şi despărţirea tufelor. Soiurile provenite din zmeurul negru şi zmeurul purpuriu, se înmulţesc prin marcotaj şi butăşire.