Culturi.NET

Bananierul se cultivă în toată zona intertropicală caldă, cu temperaturi medii anuale de circa 20°C, cu nopţi călduroase şi cu rouă. El este o plantă foarte pretenţioasă la condiţiile de climă şi sol; în perioada de maturitate are nevoie de o mare cantitate de substanţa minerale, lipsa acestora favorizând fenomenul de uscare a plantei. Deoarece bananierul sălbatic se înmulţeşte prin seminţe, şi fructele lui nu sunt comestibile, s-a emis ipoteza că la început bananierul se cultiva doar pentru rizomul său cărnos şi bogat în amidon. După introducerea lui în cultură au apărut formele triploide, cu fructe fară seminţe, cărnoase şi bogate în substanţă hrănitoare. Bananierii produc după un an şi jumătate de la plantare şi rămân productivi cam 30 de ani. La un hectar se pot planta circa 200-300 de plante, ce dau ciorchini cu o greutate medie de 25 kg, ceea ce face ca producţia la hectar să se ridice la circa 30 de tone.

Mulţimea soiurilor de banane se diferenţiază după formă, culoare şi gust. Majoritatea se pot consuma crude, dar există şi soiuri ce se pot servi doar fierte, coapte sau prăjite. Miezul bananelor conţine 15-18% zahăr, 7% amidon, 13-16% albumină, între 0,6-1% grăsimi, precum şi vitaminele A şi C. Bananele au cel puţin aceeaşi valoare nutritivă ca şi cartoful, sunt foarte uşor digerabile şi datorită conţinutului relativ ridicat de vitamina D sunt folosite în alimentaţia sugarilor. Foile mari ale bananierilor se folosesc la acoperirea colibelor, iar din fibrele lor se pot face ţesături. Uneori se cultivă ca „plante de protecţie" a tinerelor plantaţii de arbori de cafea împotriva arşiţei solare. Dintr-o plantă de subsistenţă, bananierul a devenit în secolul XX o plantă comercială, fapt ce a dus la extinderea şi înmulţirea plantaţiilor.

Marea parte a producătorilor de banane este formată din fermieri mici, care folosesc aceste culturi pentru consumul casnic sau pentru comercializarea locală. Deoarece bananele sunt produse în continuu de-a lungul unui an, acestea reprezintă o sursă de hrană importantă în timpul sezonului foametei (acea perioadă a anului când alimentele provenite din recoltarea anterioară s-au terminat, iar cea din anul curent nu este gata de cules). Din aceste motive bananele sunt extrem de importante pentru siguranța alimentației.

Uniunea Europeană este cel mai mare importator de banane din lume, pe care le importă din Africa, America Latină și Caraibe. Marea parte a bananelor cultivate pe plan mondial sunt folosite pentru consumul local. La tropice, bananele, în special bananele pentru gătit, reprezintă o sursă majoră de hrană, ca şi o sursă majoră de venit pentru fermierii mici. În ţinuturile muntoase din Africa de Est bananele au importanţa cea mai mare ca aliment de bază al populaţiei. În ţări precum Uganda, Burundi sau Rwanda se estimează că există un consum de 450 kg pe an pe cap de locuitor, cel mai mare din lume. Ugandezii folosesc acelaşi cuvânt “matooke” pentru a descrie şi banana, şi mâncarea.